Studiu publicat in volumul Drobeta, XX, 2010,p.33-53.

 Manifestări religioase în cadrul culturii eneolitice Sălcuţa

Dr. Cătălin Nicolae Pătroi

DIVISION INTO PERIODS OF SALCUTA ENEOLITHIC CIVILIZATION



   In the late eneolithic, in Oltenia and a part of Banat there lived some communities so- called Salcuta. The development period of this civilization is characterized by great emigrations, the main perambulation direction in the respective moment going from East to West.

  The research of vestiges such as Salcuta lasts for almost a century,and meanwhile some assessments for this were elaborated both from a chronological and cultural point of view.

   The main stratigraphic information originate in Salcuta stratigraphy. In time, these were correlated to some data from mediums in the neighbourhood Bulgaria- Krivodol and Serbia-Bubanj, coming to the conclusion of a synchronous evolution and a cultural complex which echoes reached over the Egee Sea.

   A great period, until 1970, it was said that the evolution of this civilization is extended on four long phases, and these one were being paralleled to Gumelnita civilization evolution(D.Berciu, I.Nestor). The research of the vestiges from the Raven Ait, Almajel, Years Valley (Mehedinti), Cerat, Simnic, Verbicioara, the Ravine (Dolj), Draganesti Olt, Dobrosloveni, Resca,(Olt) locations imposed new cultural and evolutional realities such as:

- phase IV of Salcuta is a self-contained civilization

- Salcuta culture is subsequent to Gumelnita culture and only within its first phase it might have been contemporaneous with the Gumelnita communities secluded in the hilly part of Muntenia.

- Cernavoda populations reached Salcuta medium and they are contemporaneous with this one when talking about the classic phase III. There are plentiful materials in Raven Ait , Salcuta, Vadastra,Years Valley, Draganesti Olt.

- Salcuta populations used the axes made of coppes, the Jaszlandany type even in the evolutional phase III level ( Resca piece ), and the metallurgy of copper was highly developed, all the copper tools categories from that period being well represented.

   In the present moment we consider that the end of Salcuta civilization should not be searched in Salcuta phase III level, but in a chronological moment caught before Salcuta IV and after Salcuta III a si IIIb phases of the Raven Ait.

   This chronological reality can be found in Salcuta, Almajel,Cerat , Simnic, Almajel si Draganesti Olt locations. This was stratigraphically found by the scientific explorers but because of the fact that at that time Salcuta IV was considered to be the end, they did not insist on this stratigraphic reality and it was regarded as belonging to phase III.

Curmatura(Dolj). Mormant de copil aflat intrun cuptor eneolitic de copt paine.

Inmormantari. Rituri şi ritual in cadrul culturii eneolitice Salcuta

(manuscris sub tipar)

Dr. Catalin Patroi

   Pana în prezent se cunosc puţine lucruri privind ritul şi ritualurile de inmormantare practicate de purtatorii culturii Sălcuţa. Singurele dovezi ale existentei acestora provin din necropolele eneolitice de la Garlesti-Gheceşti(jud. Dolj), Ostrovul Corbului (1) cu punctul “Botul Piscului” şi “Botul Cliuciului”, din cele cateva morminte descoperite în ccadrul aşezării gumelniţean-sacultene de la Draganesti-Olt (2 ) (jud. Olt) precum şi dintr-un mormant de copil descoperit intr-un cuptor de pâine de la Curmatura (3) (jud. Dolj) şi un altul, de data aceasta al unei femei, de la Lepenski Vir (4.)

   Necropola de la Garleşti contine 15 morminte descoperite pe o suprafaţa de 740 mp. Din totalul mormintelor, 10 schelete au apartinut unor indivizi adulti, de varsta medie, iar restul reprezentau copii de varste fragede dintre care au fost doua fetite cum o demonstreaza inventarul în care s-au găsit margele cilindrice de cupru.

   O prima constatare se poate face în functie de modul de plasare sau de organizare a mormintelor de inhumatie în cadrul necropolei. Acestea se gasesc în linie dreapta fiind aflate la o distanta de 2-3m unul de altul. În partea de V a necropolei, în carourile 3 şi 8 ale sectiunii II, se pot observa doua grupuri de morminte de inhumatie alcatuite fiecare din cate 2 schelete de adulti şi un copil sau doi situaţi între ele. Este vorba de mormintele 5, 6 şi 11 din caroul 4 şi mormintele 7,8,9 şi 15 din carourile 6 şi 7 ale sectiunii II. Se pare ca este vorba de o familie.

   Majoritatea mormintelor de la Garleşti, în număr de 10, aveau scheletele în pozitie chircita, culcate pe stanga şi orientate NNV-SSE. Doar 3 morminte chircite de copii (M 8,9,10) aveau scheletele culcate pe dreapta şi capul orientat spre SE. în cadrul mormintelorculcate pe stanga exista şi unele variatii legate de orientare. Astfel, mormantul nr.5, avea orientare NS, iar mormantul nr. 12, ce apartinea unui copil, era orientat S-V. Inventarul funerar, cât şi ceramica sunt prezente în proportie mica. Singurele dovezi sunt cateva fragmente ceramice de tip Sălcuţa desc. În coltul de S al sectiunii III din zona periferica a necropolei. Tehnica de modelare, continutul pastei bogat în nisip şi pietricele, formele evoluate ale vaselor, sarac ornamentate, permit incadrarea necropolei în faza III a culturii Salcuta (5).

   Pe teritoriul Olteniei, morminte chircite culcate pe partea stanga, cu mici deviatii de orientare, au mai fost descoperite în apropierea aşezării sălcuţene de la Ostrovul Corbului din punctele “Botul Cliuciului” şi “Botul Piscului”.

   Din cele 5 morminte, cu scheletele chircite din punctul “Botul Piscului”, 4 zaceau pe partea stanga, iar unul pe partea stanga şi 6 pe partea dreapta, având orientarea E-V cu mici deviatii. Dacă în necropola de la “Botul Cliuciului” s-au găsit 6 morminte culcate pe spate şi cu picioarele cazute pe dreapta, la Gherceştise poate vorbi doar de un singur mormant - M3 - cu scheletul în aceeasi pozitie, dar cu picioarele cazute pe stanga (6) .

   Din totalitatea mormintelor de la Ostrovul Corbului se poate afirma cu certitudine ca mormintele: M6-8, M10-17, M19-23, M26-29 şi M35-38 apartin cu siguranta purtatorilor culturii Sălcuţa. Cele mai interesante dintre acestea sunt mormintele M16-17 şi M22.

   Mormantul 16-17 este unul dublu şi se găseşte în sectiunea XII, carourile 3-4. Groapa este dreptunghiulara, cu colturile rotunjite, iar scheletele sunt lipite unul de celalalt. Scheletul din M16 este orientat spre N, iar cel din M17 spre sud. Scheletul din mormantul M16, care poate fi al unui barbat zace chircit pe stanga peste cel al mormantului M17. Orientarea mormantului este ENE-VSV. Inventarul funerar este alcatuit dintr-un vas borcan care are pe corp 4 tortite, perforate orizontal, iar la baza gatului un sir de impresiuni facute cu degetul şi o strachina neagra lucrata dintr-un lut fin.

   Cel mai bogat mormant al necropolei este M22, amplasat în sectiunea XII. Groapa este rotunda, iar la picioarele scheletului se găseşte o alta semicirculara, ca o nisa în care s-au depus ofrandele. Este vorba despre o femeie al carei schelet este chircit pe partea stanga, iar orientarea este E-V. Invetarul cuprinde 7 vase, ofrande carnoase şi podoabe. În vasul nr.3 s-au găsit 127 de margele; la gat sub maxilarul inferior 7 margele, alte 3 pe piept, iar sub maxilarul inferior 3 bumbi de aur (7 ) .

   O constatare deosebit de importanta este unitatea, sub aspectul ritului funerar, dacă nu a intregului, cel puţin a celei mai mari parti a cimitirului de la Ostrovul Corbului. Pe lângă individualitatea în raport cu alte zone mai indepartate, rezulta ca el reprezintă o sinteza locala ce reflecta deja simbioza definitiva a unor mai vechi contacte etnoculturale care, după inventar, au fost între Salcuta-Tiszapolgar-Cernavoda I.

   Un astfel de fapt nici nu este suprinzator cata vreme comunitatii sălcuţene au mai înaintat pe valea Timişului spre N, fixandu-si aşezări durabile – ex Cuptoare-Sfogea -, cele Tiszapolgar au coborat spre S cu aşezări durabile – Slatina- Timiş. Insa, principalele componente ale inventarului funerar de la Ostrovul Corbului sunt de origine sau derivatie Sălcuţa. Faptul nu este deloc surprinzator deoarece zona a fost dens locuita de comunitatile sălcuţene (8) .

   In aşezarea neo-eneolitica de la Draganesti-Olt (jud. Olt), punctul “Corboaica” au fost identificate 6 morminte aparţinând culturii Sălcuţa – M4-M9. Sunt mormintele unor adulti, în groapa ovala, ale caror schelete chircite spre stanga şi orientate E-V la fel ca cele de la Ostrovul Corbului (9 ) .

Mormintele prezintă un inventar destul de bogat. Individul din mormantul M5 tine în mana stanga un topor tip lama de cupru, cu dimensiuni de 7,5 x 4cm; în M7 lângă genunchiul individului s-a găsit un omoplat de porc, iar în M9 în spatele craniului se gaseau 3 cochilii de melci şi 3 fragmente ceramice sălcuţene (10) .

   O situaţie speciala apare în aşezarea sălcuţeana de la Curmatura, jud. Dolj. Aici au fost descoperite 6 cuptoare eneolitice de copt pâine. Cuptorul nr.1, descoperit la 3m adancime, are forma de potcoava cu dimensiunile de 0,90 x 0,85. Gura larga de 0,40m pornea din marginea rapei. Sub bolta inalta de 0,22m, pe marginea de V a vetrei a fost descoperit scheletul unui copil. Acesta era depus cu faţa în jos pe un strat subtire de cenusa. Pentru a avea loc în cuptor, copilul a fost impins spre peretele de V cu mâinile lipite pe lângă corp şi cu picioarele stranse.

   Deasupra capului a putut observa o gaura de libatie care perfora bolta cuptorului. În apropierea capului indreptat spre dreapta au fost depuse ca ofranda 2 bucati de carne de bovideu. Cinci melcisori depusi ca ofranda au fost descoperiti în spatele scheletului. Varsta copilului a fost apreciata de către antropologul Dardu Nicolaescu-Plopsor între 4 şi 5 ani (11) .

   In fine, ultimul mormant cunoscut al culturii Sălcuţa a fost descoperit la Lepenski-Vir. Scheletul apartine unei femei între 40-50 ani ce avea înălţimea de 1,54-1,65m. Pozitia să era S-N, craniul fiind spre sud. Scheletul era asezat pe burta, cu membrele inferioare aduse la spate şi craniul indreptat cu faţa spre pământ.

   Mormantul este bogat în material funerar şi cuprinde 4 vase de lut ars: 3 sunt asezate în picioare pe partea dreapta, foarte aproape de corp, în timp ce al 4-lea era asezat transversal peste picioarele indoite ale defuntei. Ceea ce este interesant este faptul ca celui de al patrulea vas ii lipsea o parte pe dedesubtul căreia ieseau picioarele defunctei.

   Recipientele sunt de aceeasi caliatate, dar variaza ca forma. Este vorba de un vas (nr.1) adanc, de factura grosiera, cu suprafaţa palna şi de culoare gri. Partea superioara este inalta şi usor inclinata, iar sub buza se gasesc 2 toarte micute. Partea inferioara este sub forma unui con micut având fund mic.

   Vasul nr.2 este un ulcioras cu 2 toarte, grosier, cu suprafaţa palna, de culoare negru-gri. Are un pantec cu profilatie biconica, un gat inalt, iar toartele unesc pantecele vasului cu buza acestuia.

   Vasul nr.3 este un recipient globular, grosier, brun roscat şi prezintă o toarta micuta, iar vasul nr.4 este un paltou de mari dimensiuni, brun-roscat şi are forma conica cu ingrosari sub buza. Pe exterior se găseşte o toarta micuta cu banda, iar interiorul este decorat cu 2 spirale asezate faţa în faţa şi pictate cu grafit.

   Pe baza datarii cu C14 pentru fazele Sălcuţa IIb şi IIc (Gr. N 1990, 5475+-55; Gr. N 1985+-55Bp.) şi pentru fazele similare ale culturii Gumelniţa, acest mormant poate fi plasat între anii 3500 – 3200 i.d.Hr. (12) .

   Cele mai numeroase morminte cu scheletele culcate, ghemuit , pe stanga, cu mici deviatii de orientare (SSE, ENE şi ESE) au fost descoperite în aria complexului cultural Boian-Gumelniţa din Muntenia şi de la sud de Dunare.(Kubrat, Russe, Goliamo Delcevo). Majoritatea scheletelor de la Gradistea Ulmilor, Goliamo Delcevo, 4 de la Dridu, 19 de la Kubrat şi 21 de la Russe erau culcate pe stanga. Trebuie subliniat faptul ca pozitia chircit pe stanga, cu capul orientat NE şi SE, cu faţa la E, se intalneste mai frecvent la mormintele descoperite la N de Dunare.

   Pozitia ghemuita, pe dreapta, a 4 schelete din necropola de la Garleşti (M7-M10) se intalneste intr-o frecventa la fel de mica tot la mormintele gumelniţene de la Vidra, Cernavoda, Gradistea Ulmilor, Dridu, Kubrat şi Russe. Aceeasi contatare se poate face atunci când este vorba de pozitia chircita a bratelor, care în majoritatea cazurilor, atât la Garleşti, cât şi la mormintele gumelniţene ating cu palmele faţa sau barbia.

   Cat priveşte pozitia chircita a membrelor inferioare, în mai toate cazurile, atât la Gherleşti, Ostrovul Corbului, Draganesti-Olt ca şi la cele din aşezările gumelniţene, femurele fac unghi drept cu coloana vertebrala. Cu exceptia necropolei gumelniţene de la Varna, majoritatea mormintelor din aria Boian-Gumelniţa de la nord şi sud de Dunare au inventarul funerar sarac (13) .

   In cazul inmormantarilor pe burta, cum este cazul celei de la Lepenski-Vir, exista mai multe ipoteze. G Wilke nu se indoieste de destinatia apotropaica a inmormantarii pe burta, legând aceasta pozitie de teama de deochi. Plasând defunctul în aceasta pozitie se urmareste crutarea celor ramasi în viata de razbunarea mortilor, adica protejarea viilor de spiritele rele.

   M. Garasanin şi G. Cantacuzino sunt de parere ca defunctii erau asezati în aceasta pozitie dinn cauza fricii de vizita pe care acestia ar putea-o face după moarte celor vii.

   Descoperirea acestui mormant la Lepenski-Vir, departe de aşezările sălcuţene evidentiaza faptul ca defunctul ingropat aici avea anumite caracteristici pe timpul cât era în viata. Se pare ca defunctul de aici era cosiderat periculos pentru membrii comunitatii care au vrut sa-l indeparteze de lacasul lor (14) .

   Descoperirile viitoare vor aduce, poate, o lumina noua asupra ritului şi ritualurilor de inmormantare ale comunitatilor Sălcuţa (*).

1.Petre Roman, Ann Dood Opritescu, Interfluente etnoculturale din perioada indoeuropenizarii reflectate în cimitirul eneolitic de la Ostrovul Corbului, Thraco-Dacica, X, 1989, 1-2, p. 11.
2. Marin Nica, Cercetari in tell-ul de la Draganesti-Olt, Cercetari arheologice in aria nord traca, p.10-11.
3.Marin Nica, Constantin Caslaru, Cateva date despre necropola eneolitica de la Garlesti-Ghercesti, AO, 8, 1983, p.8-16.
4. Letika Zagorka, Tombe de la culture Sălcuţa a Lepenski Vir, Starinar, XXI, s.n., 1970, p. 117.
5. Marin Nica, Cateva date despre necropola…, p. 10.
6. Petre Roman şi Ann Dood Opritescu, op.cit., p. 17.
7. Ibidem, p. 25.
8. Marin Nica, Cercetari arheologice…, p. 12.
9. Ibidem, p. 16.
10. Marin Nica, Constatantin Caslaru, op. cit., p.15.
11. Letika Zagorka, op.cit., p. 122.
12. Marin Nica, Cateva date despre necropola…, p. 11.
13. Letika Zagorka, op.cit., p. 118.
14. Dumitru Berciu, Conributii la problemele neoliticului in Romania in lumina noilor cercetari, Bucuresti, 1961, p. 275.
*Pentru o incadrare cat mai corecta a complexelor funerare din cadrul culturii Salcuta trebuie avut in vedere modul in care comunitatile vecine au folosit aceste practici. Informatii importante se pot gasi in studiile :
- A.Comsa, The interrelations burial orientations and astronomy in the Balkan region, Analele Banatului, sn., XIV, 1, 2006, p.159 – 176.
- C.Lazar, A.Soficaru, Consideratii preliminare asupra unor oase umane descoperite in asezarea gumelniteana de la Cascioarele – Ostrovel, In Honorem Silvia Marinescu Balcu, 2005, p. 297-316.
- www.cimec .ro – O civilizatie ,,necunoscuta,, - Gumelnita, 2002.